30 de saptamani: skin to skin a doua zi dupa nastere

Ne-am dorit enorm un bebe si eu si tati , si intr-un final, dupa 3 sarcini pierdute  in 6 luni,a sosit minunea mult asteptata :)

Povestea Briei incepe in Noiembrie 2013 cand nici nu mai visam la o sarcina normala, a aparut a doua liniuta la test, a urmat o perioada teribil de stresanta  plina de nesiguranta pana la 12 saptamani, dar micuta noastra luptatoare s-a tinut bine.

Sarcina in sine a fost dificila, diagnostic de placenta praevia la 15 saptamani  pus in urma unei sangerari, si confirmata la 18 saptamani dupa o alta sangerare.Tot atunci am aflat ca o sa avem si o fetita. Spre rusinea mea am fost 1 ora  putin dezamagita eu fiind ferm convinsa ca o sa fie baietel :))

Incepand cu saptamana 24 si-au facut aparitia durerile de burtica si contractii neregulate nedureroase. Am primit recomandarea sa stau cat mai mult intinsa, dar cum eram in renovari, bineinteles ca nu m-am conformat :)

Poate din vina mea, sau dintr-un alt motiv pe care nu il cunoastem inca, la 30 saptamani si 2 zile placenta a cedat, si asa a inceput cea mai frumoasa si dificila perioada din viata mea.

Pe 25 mai  s-a nascut minunea noastra Bria prin cezariana de urgenta. A avut doar 1700 gr si a primit scor Agpar 3/3/7.

Imi amintesc ca ieri cand am vazut-o prima oara in incubator,mica , vanata si cu ochii umflati ca un mic extraterestru,intr-o incurcatura teribila de fire, cabluri, furtunele, si mie mi se parea ca nu exista ceva mai frumos pe lume!!

A fost mutata din spitalul unde s-a nascut la un alt spital pentru terapie intensiva unde a stat 1 saptamana, cat a avut nevoie de ajutor  si medicatie pentru respiratie-mascuta  si furtunel pentru oxigen

In primele zile a scazut la 1545gr , si urmaream cu emotie cum ii cresc mesele de la 1,5 ml laptic la ora, la 3-4-5 ml, mi se parea cea mai mare realizare!!

Multumesc lui Dumnezeu ca am avut parte de oameni extraordinari in jurul meu si aici se pune accentul pe contact piele/piele, asa ca mi-am putut tine  puiuta in brate de a doua zi dupa nastere.

La 3 zile a deschis pentru prima oara ochii :D  ce ochi mari frumosi si albatri!! Si cum mi se parea mie ca se uita la mine si rade :))Nu-mi mai incapeam in piele de fericire!!

Pas cu pas s-a inzdravenit, si dupa o saptamana ne-am mutat in spitalul unde s-a nascut.

Pe mine m-au externat, si urmatoarele 5 saptamani cat a mai stat internata, am facut cate 2 curse/zi la spital sa ii duc laptic si sa o tin in brate.

La 33 saptamani a inceput antrenamentul de supt la sanul golit si la 34 saptamani cand a incercat prima oara sa pape direct din san a baut direct 40 ml, mai mult decat primea ea normal prin sonda :)) Dar asta a fost doar de inceput, sa arate ce poate, dupa care…chin maaaare cu mancarica partial san+diferenta prin sonda .

La 35 saptamani a iesit de la incubator si-au mutat-o pe sectia de pediatrie. Am avut ”norocul” ca s-a infundat sonda si asa au decis sa incercam sa ii dau san si apoi biberon, si surpriza a papat fata tooot  n-a mai fost nevoie de alta sonda.. Asa am avut surpriza ca au externat-o la 36 saptamani cu 2980 gr.

Spre norocul meu am invatat in spital tot pentru ingrijirea ei.

Tot stress-ul din spital a fost nimic, pe langa ce a urmat acasa. Si nu din cauza ei ci din cauza ca eram eu prea speriata sa nu ii fac rau.

Pana la 40 saptamani a papat din 3 in  3 ore putin din san , cantarit, apoi diferenta din biberon.

La externare ne-au recomandat fier. Unul din efectele secundare ale fierului este Refluxul.

Eu, neexperimentata am crezut ca Bria e agitata din alte motive, adaptare a noul mediu, colici, puseu…pana ce am observat ca dupa ce lua fierul era teroare, urla ca din gura de sarpe ore in sir, si incepuse sa regurgiteze extrem de des .

Spre norocul meu atunci a inceput sa imi refuze biberonul, si de atunci papa exclusiv la san.

Am pus piciorul in prag si nu m-am lasat pana ce n-au controlat-o din cap pana in picioare..si-asa am ajuns sa luam ranitidina, cu care mergem in continuare si acum..

Am trecut si prin pusee care ne-au sleit de puteri, si prin greva suptului, o saptamana a papat numai in somn,ne-au dat batai teribile de cap si colicii- remediul nostru masaj la burtica cu mana calda si ulei de galbenele, espumisan si probiotice (cu acordul neonatologului).

Bineinteles, cu atatea dureri a stat 90% din timp la mami in brate, deci acum la 6400 imi rupe cocoasa ca n-o dezvat eu usor de brate-sincer nici nu imi doresc !!

Ca dezvoltare se afla in grafice la limita de sus, medicii sunt incantati de ea, iar noi suntem in al noualea cer!!

Este perfecta din toate punctele de vedere, si chiar daca n-ar fi fost noi tot asa o vedeam!!

 

corneliastroebria6

corneliastroebria8

Deja spune A-ma-ma, canta cu mine , scoate limba la mine cand ma stramb eu la ea, interactioneaza teribil de bine, incearca sa se ridice in fundulet.

Este greu cu un prematur dar satisfactiile sunt enorme!!

Nimic n-o sa poate egala momentele cand a iesit din incubator, cand a venit acasa!!

Cand stii prin cate a trecut asa o mana de om, si cu cata putere a luptat sa treaca ajunga unde este acum, nu ai cum sa nu te topesti la fiecare zambet,  cand vezi cum i se lumineaza fata cand te vede, si cum intinde manutele s-o iei in brate!!

Va salutam cu drag, si va uram numai bine!!

2 fişiere ataşate
Descărcare toate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  • Alege o tema: