Ana, invingatoarea de la 28 de saptamani

Nu prea ma pricep la cuvinte, mai ales cand vine vorba de Ana, care s-a nascut la 28 de saptamani.

Nu am crezut niciodata ca mi se va intampla asa ceva, aveam o nastere la termen la activ si ma gandeam cum o sa fie sa ma despart de baiatul meu 5 zile cat o sa stau in spital atunci cand voi naste, dar Dumnezeu mi-a dat o palma si m-a trezit la realitate… Ana avea sa se nasca mai devreme si sa imparta familia in 2 judete.

Am nascut  in Tulcea la urgenta, imediat dupa nastere fata a fost trimisa la Constanta (asistenta de pe ambulanta i-a spus sotului ca tot drumul a plans) sa i se administreze surfactant, aici nu a primit nimic. Sotul a reusit sa ii gaseasca un loc la Polizu Bucuresti, dar cei de la Constanta nu au vrut sa o trimita … dupa anumite discutii telefonice intre Dna Profesor Stoicescu si managerul spitalului din Constanta au reusit sa o transfere nu cu elicopterul sau cu SMURD-ul, cum a cerut dna profesor, ci cu o banala ambulanta de linie, cu o simpla asistenta care a facut 5 ore pe drum prin toate gropile… Cu toate acestea Ana s-a incapatanat sa supravietuiasca. La Polizu a fost pe maini bune. Desi am nascut pe 13 ianuarie 2013 eu mi-am vazut copilul abia pe 19 ianuarie, cand am ajuns la Bucuresti. Avand cezariana, cei de la Tulcea nu imi dadusera drumul mai devreme.

Prima intalnire a fost groaznica, nu imi venea sa cred ca bucatica aceea de carne plina de fire era fata mea (nascuta 1200g)… era sa lesin, noroc ca m-a tinut o asistenta.

Optimista din fire, am zis ca o sa fie bine, am tacut si am lasat medicii sa isi faca treaba.

Pe 26 martie am plecat acasa, dupa 72 de zile. Am sa tin minte toata viata ziua aceasta, este ziua in care in Bucuresti a nins pentru ultima data in acel an, ziua in care am avut accident pe Autostrada Soarelui, ziua in care ingerii pazitori ai Anei au fost cu noi .. si la felul in care arata masina noi nu am avut absolut nimic.

Ana a avut mai multe diagnostice ca toti prematurii: retinopatie, anemie, icter, displazie bronhopulmonara, reflux gastroesofagian si altele, dar am reusit sa trecem peste majoritatea. Acum suntem bine, mergem, alergam, dar nu vorbim, in schimb comandam cu degetelul, stim absolut tot.  (31 octombrie 2014)

lefterana1

lefterana2

lefterana3

lefterana4

lefterana5

lefterana6

lefterana7

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  • Alege o tema: