Emotiile mamei: cum faci fata unei nasteri premature?

Emotiile mamei: cum faci fata unei nasteri premature?

Probabil ca nu exista o reteta magica , care sa-ti adoarma toate trairile, insa din ceea ce vei citi in continuare poate vei capata mai mult curaj.
Trebuie sa intelegeti in primul rand ca a naste prematur nu este o boala, la fel cum  un copil nascut prematur nu este intodeauna un copil cu probleme.
Nasterile premature survin din cauze diverse ( difera situatiile de la femeie la femeie) independente de situatia familiala, sanatate sau alte lucruri la care te-ai putut gandi. Mai multe articole despre cauzele nasterii premature, factori de risc etc., puteti gasi in celelalte sectiuni ale siteului.

Cum faci fata unei nasteri premature?  Raspunsul meu ar fi putut fi foarte pragmatic: ” Faci fata ,pentru ca nu ai incotro!” Daca nu as fi trecut printr-o nastere prematura, printr-o recuperare greoaie, acum raspunsul meu ar fi “ Faci fata,pentru ca poti!”.  Va vorbesc din experienta si am sa va impartasesc cum am depasit eu socul nasterii premature.
Pentru cele care au probleme in sarcina si stiu cu siguranta ca vor naste inainte de termen, situatia poate parea putin mai relaxanta, ai timp sa te documentezi ,sa intelegi ce inseamna o nastere inainte de termen si riscurile pe care le include aceasta, atat pentru fat cat si pentru viitoarea mamica, dar ce te faci cu mamicile care nu au avut nici o problema in sarcina si se trezesc dintr-o data la spital si cu un copil prematur la terapie intensiva?
Cum ar trebui sa treaca aceste mamici peste soc?
Noi femeile nu suntem atat de diferite la interior precum suntem la exterior.
Uneori simtim la fel, gandim la fel ..temerile in ambele cazuri ( ca stii ca vei naste prematur sau o nastere prematura spontana) sunt aceleasi.
Iti este teama ca exista posibilitatea ca copilul sa nu supravietuiasca sau sa aiba sechele, diferite probleme datorita prematuritatii.
Iti este teama de necunoscut, de ceea ce s-ar putea intampla cu copilul (sau copiii dupa caz),de cheltuielile care implica o nastere prematura, controale amanuntite si multe altele.
ITI ESTE TEAMA SI ESTE ABSOLUT NORMAL!
Ceea ce te poate face sa te simti mai bine si sa depasesti acest hop esti insasi tu . Toate aceste temeri ar trebui sa-ti dea putere sa mergi mai departe cu credinta in Dumnezeu .

Este exact ca in  bancul : “La un spital de nebuni toti nebuii erau in jurul unui stalp. Se urca fiecare si, cand ajungea in varf, se uita imprejur si apoi zicea:  – Da, nene asa e, ai avut drepatate!
Unul dintre medici, curios, se duce si el dupa lucru si se urca pe stalp. Ajunge in varf, se uita imprejur, dar nu vede nimic. Coaboara si ii intreaba pe nebuni: – Dar de ce ziceti ‘asa este nene’ cand ajungeti in varf?
La care unul dintre nebuni ii raspunde:  – Pai asa este, domnule, acolo se termina stalpul”

Poate ca nu ai experienta medicala, dar trebuie sa nu incetezi sa crezi ca va fi bine.  Aceasta gandire pozitiva atrage dupa sine si lucrurile pozitive. Daca zece persoane iti vor spune ca nu se stie ce se afla la capatul stalpului, tu incearca totusi sa-l escaladezi , sa te convingi! Nu ceda, pentru nimic in lume.
Daca tu clachezi,ce pretentii sa mai ai de la cel mic care se lupta cu viata ?
Tu trebuie sa fii cea care emana energie prin toti porii, copilul simte ori de cate ori esti in preajma lui, daca esti trista, daca esti speriata , daca esti suparata… Simte tot!
Conteaza foarte mult ca cei din jurul tau (familie,prieteni) sa inteleaga ca ceea ce tocmai ai trait nu este un caz de care sa te bucuri, sa sari in sus si sa dai de baut.
Trebuie ca sotul/partenerul sa-ti impartaseasca temerile si sa nu te eticheteze imediat “ ai innebunit”… NU,nu ai innebunit , esti doar intr-o perioada tulbure in care nu mai stii pe unde mergi, nu auzi si nu mai poti sa vezi dincolo de usa de la terapie intensiva.
Poti sa plangi daca asta te face sa te simti mai bine, dar in acelasi timp trebuie sa te gandesti ca trairile tale se regasesc in calitatea laptelui, lapte pe care bebele il bea, deci trebuie sa nu faci excese… nici chiar de plans!
Cum am reusit eu sa trec peste acest soc?
Am sa va povestesc:

De fel sunt o persoana foarte activa,vesela,glumeata…stiam ca urmeaza sa nasc prematur, stiam deja cam care sunt riscurile , dar cu toate astea (exceptie facand cateva situatii in care mi-am pierdut firea(,am dus-o foarte bine.
Catalizatorul meu a fost in permanenta copilul. Pentru el trebuia sa raman vesela,pentru el trebuia sa raman vie!
Imi doream atat de mult acest copil, incat am refuzat sa cred ca ar putea fi un alt deznodamant in afara celui pe care mi-l doream.
Emotiile m-au contopit atunci cand mi-am dat seama ca exista riscul sa plec din spital cu mainile goale, dar nu am renuntat sa sper.
Tot ceea ce urma sa mi se intample era nou pentru mine, nu incetam sa ma intreb de ce nu pot fi si eu ca alte femei ,sa nasc la termen si sa plec acasa? De ce mi se intampla tocmai mie asta?
Astea au fost unele dintre primele intrebari… “de ce mie? de ce eu?”
Intre timp am aflat raspunsul , atunci insa nici picata cu ceara nu l-as fi regasit in emotiile mele: “ pentru ca nu oricine merita copii speciali” asta ar fi raspunsul meu de acum… atunci o vedeam doar ca pe o povara.
Nasterea prematura implica cateva schimbari emotionale, faptul ca urmeaza o perioada tensionanta si dificila in care nu stii deznodamantul, noi ca si oameni avem tendinta sa ne gandim mereu doar la ce-i mai rau.
Dar ce-ar fi sa te gandesti doar la bine?
Oricum cursul vietii isi va urma calea si, ca vrei sau nu, povestea are un deznodamant. Uneori poate fi trist, copilul nu supravietuieste, dar asta nu din cauza ta. TU ca mama ai dat ce ai putut, sunt convinsa ca i-ai fi dat si viata daca ai fi stiu ca asta il va salva. Si eu am un inger acolo sus in cer care ma vegheaza si, cand ma gandesc la ea, stiu ca Dumnezeu a vrut ca ea sa urce la el… Asta ma face sa imi doresc sa traiesc, sa-mi doresc sa impartasesc din trairile mele altora si asa, citindu-ma ,sa inteleaga ca EXISTA VIATA SI DUPA PIERDEREA UNUI COPIL, la fel cum exista viata si  dupa O NASTERE PREMATURA!
Eram in spital inconjurata de cazuri diferite, copii nascut la 550 gr, copii nascuti la 700 gr, la 900 gr etc. toate mamicile de acolo impartaseam aceeasi neputinta si deznadejde, suferinta si empatie,imi apareau in fata situatii de care nici macar nu am citit, ca sa nu mai spun de vazut, resuscitari, intubari, controale.. toate mi se perindau prin fata si ma faceau partasa la aceasta lupta ….si totusi NU AM CEDAT!
Am ras si am glumit , chiar daca odata intrata in terapie amuteam.
Ne-am imprietenit intre noi si am incercat sa ne facem statul in asteptare mai relaxant.
Fiecare stie ce fel de fire este, de ceea ce are nevoie pentru a-si lua energia necesara depasirii acelei perioade grele.
Tot ce trebuie sa stii este ca perioadei de lauzie  marcate printr-o stare de hipersensibilitate, de euforie sau de iritabilitate, se adauga si socul nasterii premature.

Cum spuneam si la inceput , nu exista o retata magica,  sunt doar sfaturi generale de care ar fi bine sa tii cont atunci cand simti ca nu mai poti:

1.    Nu te ajuta cu nimic daca stai sa-ti plangi de mila
2.    Daca ai o stare de spirit iritanta, copilul o va simti si va putea fi afectat.
3.    Fa lucruri care te linistesc si iti dau incredere in tine ( eu ma machiam, cat timp am fost in spital am fost aranjata si dichisita, pt ca ma linistea)
4.    Nu esti bolnava, esti doar lauza si sensibila.
5.    Zambeste, vorbeste despre ceea ce simti si lasa-i pe cei dragi sa te aline ( uneori o imbratisare te poate ajuta mai mult decat o mie de cuvinte)
6.    Cauta-ti un grup de suport,cunostinte care au nascut prematur si stiu despre ce este vorba.
7.    Nu te descuraja atunci cand vezi ca nimeni nu te baga in seama, ca nimeni nu-ti spune nimic despre copilul tau (trebuie sa intelegi ca poate ce ti se va spune nu te va multumi, o concluzie negativa iti poate opri lactatia,iti poate face rau, una pozitiva dar care ajunge la final negativa, iarasi ti-ar face rau. Nici doctorii nu se pot pronunta mereu in cazul unui prematur, evolutia acestora este extrem de imprevizibila)
8.    Asculta muzica si citeste (nu conteaza ce, ceea ce-ti place, orice este menit sa te relaxeze si sa te deconecteze pentru cateva ore)
9.    Ai rabdare si incredere in medici (nu cauta raspunsuri la diagnosticele pe care le auzi, pe google sunt de 2 ori mai grave decat sunt in realitate)
10.    Ai incredere in Dumnezeu si roaga-te pentru ceea ce-ti doresti!

In rest mamico, nu ai ce face! Fii tu insuti! Lasa-ti lacrimile sa-ti brazdeze chipul la ceas de seara (lacrimi de neputinta, evident), iar dimineata da-ti cu apa pe fata, cu o perie in par si du-te sa ti vezi puiul! El stie ca cine l-a nascut este o persoana speciala,frumoasa si puternica!

Nevoia noastră majoră în viaţă este cineva care să ne facă să realizăm ceea ce putem.

POTI MAMICO,CHIAR POTI!

Cu drag, Maria Nane

 

prematurigemengabriellecz

 

Sursa foto: gabrielle.cz

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  • Alege o tema: