Ileana Cosanzeana, zana neasteptata

Ileana Cosanzeana, zana neasteptata

A fost odata ca niciodată, un tătic si o mămică luati prin surprindere  intr-o zi de mai cand testul de sarcina a iesit pozitiv. Trebuie sa recunosc ca timp de doua săptămâni nu am stiut ce sa simt, nu ne venea sa credem dar habar nu aveam atunci faptul ca fericirea suprema de-abia începuse. Am avut o sarcina usoara, am fost o gravida constiincioasa dar totul s-a cam terminat prin saptamana 20 cand mi s-a descoperit o restrictie pe arterele uterine, apoi patru săptămâni mai târziu, dupa un set de analize am descoperit ca am trombofilie si mi s-a indicat monitorizarea tensiunii arteriale. Am rămas pozitivă dar dupa alte patru săptămâni tensiunea arteriala a crescut subit, m-am umflat atat de tare încât eram de nerecunoscut, nici măcar nu mă mai puteam incalta. Bineinteles ca tratamentul anti-hipertensiv nu m-a ajutat, analizele imi ieseau din ce in ce mai prost, aveam dureri de stomac si in saptamana 31 am aflat ca am preeclampsie. Doctorul meu ginecolog m-a sprijinit nespus, trebuia sa mai astept încă trei săptămâni să nasc. Doamne, când îmi amintesc nu îmi vine sa cred ca am trecut prin toate acestea! M-am internat la Spitalul Filantropia pentru monitorizare dar tensiunea îmi crescuse peste limitele normale, bebe era in suferinte fetala si cu restrictie de crestere patru săptămâni si in saptamana 32, pe 14 noiembrie 2013, s-a născut ea…. Ileana…un bebe de 1300 kg si 39 cm care a respirat singura. Nu am văzut-o pentru ca am lesinat si m-am trezit la Terapie intensiva cu tratament anti-hipertensiv. Am vazut-o a doua zi si am zambit, am ras, m-am rugat…. Da, era mica dar era a mea si traia. Primele doua săptămâni dupa aceea au fost grele, zana mea lua antibiotic si nu crestea deloc. Am încercat sa fiu optimista, m-au ajutat foarte mult sotul meu si prietena mea cea buna. Au fost stâncile mele si m-au facut sa mă simt cea mai norocoasa mămică de pe planeta. Aveam un ingeras !! Am tinut-o in brate dupa doua săptămâni cand am început sa o hrănesc cu biberonul. Asistentele îmi spuneau ca e cel mai mic bebe care trăgea din biberon….avea tot 1300 gr. Am stat in spital 8 săptămâni si inainte de Crăciun am plecat acasă. Ileana a fost diagnosticata cu retinopatie de prematuritate grad 2 la ochiul stâng care s-a retras si un hemangiom maricel paraombilical. Ultimul an a fost dedicat ei, multe controale, kinetoterapie etc. însă nu am uitat sa mă bucur de primul zâmbet, primul dintisor, prima oara cand a pasit. Si da, m-a interesat greutatea ei pana cand mi-am dat seama ca suta de grame nu sunt asa importante ca prima silaba, primul bătut din palme, primul dans. Ileana e un copil minunat, cu un curaj fantastic, nu se sperie de nimic si nu da înapoi ori de cate ori s-ar lovi, e sociabila si veselă, isi adora tatăl. E o luptătoare, o Cosanzeana autentica si un exemplu ca esentele tari stau in sticlute mici.

Si sper sa fie ca in poveste….si au trăit fericit pana la adânci batraneti.

gabrielaciuciula1

gabrielaciuciula3

gabrielaciuciula4

gabrielaciuciula5

gabrielaciuciula6

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  • Alege o tema: