O poveste binecuvantata de Dumnezeu

Mult asteptata veste ca vom fi parinti ne-a adus multa bucurie. Povestea lui Rares este una frumoasa si binecuvantata de Dumnezeu. Cand ajunsesem sa ma gandesc la faptul ca nu voi fi niciodata insarcinata, dupa doua luni de stimulare ovariana care nu a avut nici un efect, am gasit-o pe doctorita Musetescu Marieta, care mi-a redat speranta si dupa un tratatment cu progesteron homeopat, la controlul programat am aflat ca port in pantec un sufletel.

Sarcina a evoluat bine, in afara faptului ca sunt hipertensiva si toata sarcina am urmat tratament pentru asta. Cu tot tratamentul urmat, tensiunea era destul de mare, dar asta nu il impiedica pe Rares sa evolueze foarte bine, lua in greutate excelent, era chiar dezvoltat cu o saptamana/doua mai bine decat termenul la care era sarcina.

Intr-una din zile, la 32 de saptamani, intr-o dimineata de joi am simtit ca am o crampa abdominala care de fapt era o contractie. Am fost internata de urgenta pentru a opri contractiile. Seara am fost externata deorece contractiile erau mult mai usoare si nu existau modificari ale colului. Din pacate contractiile au revenit si am fost internata. Vineri am aflat ca este o chestiune de ore sau in cel mai fericit caz de zile pana voi naste. In acel moment am simtit ca lumea se prabuseste in jurul meu. Nu stiam ce va fi cu iubitul meu fiu. Eram singura in maternitate si aveam nevoie de sprijinul familiei. Singurul meu gand dupa ce am aflat ca o sa nasc a fost ca trebuie sa ma linistesc si sa ma rog ca puiul meu sa fie bine.

La miezul noptii, dupa o zi de contractii intre 5 si 8 minute am eliminat o parte a dopului gelatinos, iar sambata la 7 dimineata am eliminat restul de dop. La control am aflat ca dilatatia era 9 si ca urma sa nasc.

Dupa 7 luni in care am crezut ca o sa nasc prin cezariana din cauza hipertensiunii, in acea zi am avut tensiune normala si astfel sufletelul meu a fost nascut natural, fara a avea complicatii din cauza tensiunii. In momentul in care a iesit a inceput sa planga. Nu stiam cum este si stiu ca ma uitam printre doctorii si asistentele care il curatau sa il vad. Bucuria mea cea mai mare a fost cand mi-a fost pus pe piept si am putut sa il pup. In momentul in care l-am pupat s-a oprit din plans, a stiut ca sunt vocea care toata sarcina a povestit cu el. La nastere a avut 2330g si 47 cm, scor apgar 9. Am stat o saptamana internati cu un icter mai puternic, fara alte complicatii. Spre marea nostra bucurie, acum avem un an si imediat doua luni, nu am fost raciti decat o singura data si nu am avut complicatii ca alti prematuri.

bettyghindea1

betyghindea2

bettyghindea3

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  • Alege o tema: