Raspunsul la rugaciunile noastre – doua minuni!

Totul a inceput cu vizita la doctor pentru a confirma sarcina si marea surpriza , aflarea vestii ca vom avea doua minuni, nu una. Dupa o sarcina fara probleme, brusc in saptamana 28 de sarcina, picii au vrut brusc sa iasa. Cu ajutorul dn dr. Anca Simionescu de la spitalul Filantropia (o doctora de milioane, fara de care probabil ca as fi nascut la 28 saptamani) am reusit sa mai duc sarcina pana la 32 saptamani.

Si asa au venit pe lume minunile noastra Darius si David la 32 saptamani, cu o greutate de 1850 gr/49 cm respectiv 1800gr/49 cm. Ca si cand ultima luna de sarcina nu ar fi fost un calvar(am stat numai internata) a venit si prima trauma de dupa nastere : am fost informati ca picii au fost resuscitati, ca sunt in stare grava, in sectia de terapie intensiva, sunt cu mascute de oxigen non stop, neputand respira singuri, li se administreaza tratament si sa ne rugam si sa asteptam un miracol, deoarece sansele de reusita sunt scazute. Dar echipa minunata de la spitalul Filantropia si in specia dna dr. Demetrian Mihaela ne-a salvat minunile, incepand incet, incet sa se puna pe picioare. In prima saptamana nu au mancat deloc, au scazut pana la 1500 gr, respectiv 1450 gr, dar incet incet dadeau semne de inzdravenire. Am stat in spital o luna cu ei, din care 3 saptamani in incubator si 1 saptamana la patut, tot in sectia de terapie intensiva.

Nu pot descrie in cuvinte trauma suferita, noptile nedormite, ingrijorarile dar si ochii umflati de plans, dar un lucru imi este clar : faptul ca nici macar o secunda nu m-am gandit ca baietii mei vor muri, i-a ajutat enorm pe ei cat si pe mine.

La iesirea din spital am fost destul de bine, neavand probleme majore, o usoara retinopatie care a regresat fara nici o interventie.

Nu pot spune ca a fost usor primul an, cu doi copii prematuri, care mancau extrem de greu(2 ore dura masa), probleme cu regurgitare, vizite foarte multe la neurolog, oftalmolog, etc dar si o reactie adversa la vaccinul BCG care ne-a dat si mai mult peste cap.

Acum (nov 2014) baietii sunt bine, se dezvolta bine, au 1 an si 10 luni si o greutate de 12,5 kg respectiv 10,9 kg. Sunt foarte jucausi si nazdravani.

Sunt minunile noastre!!!

Pentru toate mamicile de prematuri recomand sa nu piarda speranta, sa ramana mereu optimiste deoarece conteaza enorm pentru minunile lor, sa fie tari si sa intrebe orice nelamurire.

Asta este pe scurt povestea noastra si a celor doua raze de soare din viata noastra!

ghetu3

ghetu4

ghetuadela1

ghetuadela2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  • Alege o tema: