Triplete de poveste

Dumnezeu ne-a facut viata frumoasa, iar noi  ii suntem recunoscatori! Povestea tripletelor este una deosebita, noi o numim un miracol!
Am sarbatorit primul an de casnicie cu venirea pe lume al primului nostru nascut  – Ruben Timotei, un copil dorit si asteptat cu multa dragoste. A fost o sarcina destul de grea, cu dese internari pt contractii precoce, mi s-a declansat si o hipertiroidie cu boala Bassedow,  insa cu ajutorul lui Dumnezeu am dus-o pana la termen in sapt 38. Am ramas din  nou insarcinata cand Ruben avea 10 luni, insa a fost o sarcina oprita din evolutie si am fost nevoita sa trec printr-un chiuretaj – o experienta si o durere profunda, am fost devastata pt ca niciodata nu m-am gandit ca mi se va intampla mie asa ceva. Am incercat sa aflu cauza problemei, insa nici un medic nu a stiut sa-mi spuna exact, doar s-a presupus ca problema cu tiroida ar fi cauza principala. Ulterior, medicul endocrinolog mi-a spus sa nu ma mai gandesc la o eventuala sarcina pt ca nu as putea s-o duc sau, si mai rau, sa iasa copilul cu malformatii grave. Singura solutie ar fi sa ma pregatesc pt o operatie de extirpare totala de tiroida. A inceput o adevarata lupta in mine, imi doream al 2-lea si chiar al 3-lea copil, nu puteam sa renunt asa usor la visul meu de a avea o familie mare, insa eram prea tanara pt o asemenea operatie, nu aveam nici 30 de ani, plus ca familia si apropiatii mei imi spuneau sa nu o fac pt ca sunt prea tanara, iar tiroida are rolul ei (aveau dreptate). Am cerut parerea si altor medici care mi-au dat aceleasi variante. Cand Ruben a implinit 2 ani, m-am decis, m-am programat la operatie. Recuperarea a fost una grea si lenta, cu o stare de oboseala cronica, pierderi de memorie si stari de nervozitate, insa eram impacata ca am facut ce trebuia. Vara trecuta, 2013, am considerat ca e momentul sa ma intorc la serviciu (dupa o pauza de 1 an) si mi s-a ivit ocazia sa ocup un post de psihoterapeut pt copii autisti si urma sa dau concurs. Am inceput sa ma pregatesc intens pt concurs, insa Dumnezeu a avut alt plan cu mine si familia mea.

Am ramas insarcinata cu tripletele , o minune dumnezeiasca, avand in vedere ca nu avem in famile cazuri de multipleti (gemeni sau tripleti). Eu consider ca Dumnezeu mi-a dat inapoi si copilul pe care l-am pierdut. A trebuit sa renunt la “cariera” pt ca fix in saptamana in care s-a dat concursul, eu eram in spital pt a mi se face cerclaj preventiv. Sunt de parere ca nici un sacrificiu nu e prea mare cand vine vorba de copii, de familie,  chiar daca asta a insemnat sa ma incred 100% in Dumnezeu pt purtare de grija.
Sarcina a decurs destul de bine, cu analize extraordinare, insa cu dureri mari de burta si de spate (probabil caracteristic sarcinilor multiple), pana in sapt 28 cand s-a depistat o problema – una dintre fetite nu se mai alimenta si pierdea si din lichidul amniotic. Am fost pusa in garda ca voi naste mult mai devreme de 35 de sapt (data cand s-a preconizat ca voi naste), de aceea a trebuit sa-mi schimb spitalul si medicul, asa ca am ales maternitatea Filantropia la Dr Vayna – un medic extraordinar. Tot in sapt 28 mi s-a administrat Celestone pt maturarea plamanilor bebelusilor, apoi au urmat controale la 2 zile, apoi controale zilnice pt a urmari evolutia Victoriei (numele o reprezinta). Ea este o adevarata luptatoare, pt ca nu a cedat o clipa si a luptat inca 5 sapt pt binele surioarelor ei, timp in  care a mai crescut 30 gr (f putin, insa minunat de bine pt ca nu s-a dat batuta). In sapt 33, medicul a considerat ca Victoria a suferit destul intrauterin, iar celelalte 2 fetite nu mai sunt in pericol si s-a programat operatia. Pe 12 mai 2014 s-au nascut fetele noastre Victoria-Ingrid 1050 gr si 38 cm, Gloria-Ellen 1400 gr si 40 cm si Sofia-Agnes 1580 gr si 42 cm, toate cu scor apgar 4 (acest amanunt l-am aflat abia la iesirea din spital). Nu au vrut sa mi le arate cand s-au nascut, mi-au spus doar atat “Aveti 3 fetite mici, dar vioaie.” Abia a 2-a zi am avut sa aflu cat de mici sunt, in poze imi pareau mult mai mari, insa ii multumesc lui Dumnezeu ca mari problem nu au avut. Au fost 6 sapt de spitalizare grele, 3 pe terapie si 3 pe sectia de prematuri. Fetele au respirat singure de la inceput, insa din cauza restrictiei de crestere intrauterine, Victoria a avut ceva probleme pe partea digestiva, care ulterior s-au rezolvat cu tratament antibiotic, a fost alimentata mult mai putin decat surorile ei – a avut un inceput lent, insa considerabil de bun. A avut nevoie si de o transfuzie de sange pana am plecat acasa pt ca a avut o anemie mai puternica. La primul control oftalmologic, medicul le-a diagnosticat cu o retinopatie de gr 1, care ulterior s-a rezolvat. Singura problema legata de prematuritate a ramas  la Gloria, care are un suflu sistolic la inima, dar care déjà s-a mai inchis. Neurologic fetele sunt foarte bine, au o evolutie extraordinara si mai avem de recuperat putin la greutate. In rest totul e bine, sunt fericita cu familia mea numeroasa si ii multumesc lui Dumnezeu pt ca mi-a daruit-o.

alinapintilietriplete1

alinapintilietriplete2

alinapintilietriplete3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

  • Alege o tema: